Regiunea transfrontalieră Bulgaria-România este accesibilă datorită fluviului Dunărea navigabil, parte a celui de-al 7-lea coridor paneuropean de transport, care leagă portul Constanța de centrele industriale din Europa de Vest și portul Rotterdam prin Canalul Mării Negre. La rândul său, este traversat de două coridoare TEN-T care leagă Europa Centrală și de Nord de partea de sud-est a continentului și Orientul Mijlociu. Dunărea, pe de altă parte, este o graniță densă între cele două țări din cauza lipsei de infrastructură naturală pentru trecerea râului, ceea ce împiedică cooperarea transfrontalieră și integrarea socio-economică a teritoriului.

Porturile interioare facilitează combinarea modurilor de transport – căi navigabile interioare, drumuri și căi ferate care funcționează ca lanțuri logistice multimodale. Transportul feroviar și rutier acționează ca parteneri pentru transportul pe apă pentru transferul de mărfuri și pasageri înainte și după porturi, acționând ca interfață principală. În ultimele decenii, porturile Dunării au suferit o transformare semnificativă de la porturile interioare convenționale la centrele logistice moderne. Pe lângă funcția lor principală de centre de transbordare și de depozitare, astăzi porturile oferă o gamă largă de servicii logistice, inclusiv punerea în funcțiune, distribuția și logistica proiectelor. Datorită faptului că servesc ca situri de producție, precum și ca centre de colectare și distribuție a mărfurilor, acestea sunt extrem de bine integrate în economiile regionale și contribuie semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. Cele mai importante trei zone portuare din punct de vedere al congestiei Dunării sunt Izmail (Ucraina), Linz (Austria) și Galați (România). Portul Constanța din România ocupă un loc special. Este conectat la Dunăre prin canalul Dunăre-Marea Neagră și joacă un rol important ca portal de marfă către Marea Neagră, facilitând astfel comerțul cu Asia, Orientul Mijlociu și regiunea Mării Negre (Figura 1).

Figura 1. Accesibilitatea și conectivitatea regiunii transfrontaliere Bulgaria-România

Lungimea totală a drumurilor din zona de cooperare este de 16 511 km, inclusiv drumurile regionale și municipale. Densitatea totală a drumurilor publice este de 22,95 km / 100 km pătrați, ceea ce este foarte scăzut comparativ cu media UE25 de 110 km / 100 km pătrați. Densitatea drumurilor de-a lungul Dunării este cu mult sub nivelul național. Rețeaua secundară și terțiară este întârziată pe întreaga zonă și este slab întreținută, ținând seama de riscul ridicat de accidente. În plus, anumite drumuri sunt predispuse la inundații, într-o mai mare măsură cele de pe partea românească a Dunării. Multe drumuri au o capacitate insuficientă, ceea ce duce la aglomerație și, în consecință, mărește timpul de deplasare, costurile de funcționare a vehiculelor, accidentele și daunele aduse mediului.

Densitatea rețelei feroviare funcționale este de aproximativ 46,1 km pe 1000 km pătrați în România și 38,9 km pe 1000 km pătrați în Bulgaria, care este sub media țărilor UE (65 km / 1000 km pătrați), ceea ce le plasează în ultimele două locuri dintre rețelele din Uniunea Europeană. Legătura principală de cale ferată dintre România și Bulgaria traversează fluviul Dunărea pe podul Giurgiu-Ruse, iar cealaltă linie de cale ferată dintre Negru Voda și Kardam raportează un trafic redus (numai trenuri de marfă și călători).

Analiza calității infrastructurii rutiere și feroviare și a serviciilor de transport din ambele țări arată că acestea se află înapoi în clasamentul european, deși transportul terestru are cea mai mare pondere atât în ​​România, cât și în Bulgaria.

Regiunea este deservită de 4 aeroporturi internaționale din România: Constanța (importantă în sezonul estival când primesc zboruri din Paris, Strasbourg, Luxemburg, Bergamo, Pisa etc.), Craiova (zboruri din Londra, Köln / Bonn, Bergamo). etc.), „București-Otopeni” și „Aurel Vlaiku”, situate cel mai aproape de graniță. În Bulgaria, cele mai apropiate aeroporturi se află în Sofia și Varna, dar o mare parte a populației din zona de frontieră bulgară folosește adesea aeroportul din București în mod regulat.

Rețeaua de transport disponibilă nu asigură o conectivitate bună între cele două țări și nici acces ușor al zonelor de frontieră la coridoarele TEN-T și la principalele coridoare naționale. De fapt, o singură autostradă București-Constanță (220 km) trece prin zona transfrontalieră. Acest lucru împiedică dezvoltarea centrelor intermodale, care sunt vitale pentru exploatarea potențialului de transport maritim al Dunării și pentru dezvoltarea economică a regiunii.

1.1.1. Infrastructura de frontieră între Bulgaria și România

Granița dintre cele două țări are o lungime de 610 km, din care 470 km este granița de apă pe Dunăre. Granița dintre România și Bulgaria este situată între Pristol (județul Mehedinți, România) la vest și (județul Constanța, România) la est, la o distanță de 631,3 km.

Granița râului este calea navigabilă interioară de-a lungul secțiunii fluviului Dunărea cu o lungime de 470 km (de la kilometrul 845.650 la kilometrul 374.100), delimitată între malul drept al râului și linia de demarcație a frontierei dintre Republica Bulgaria și România. Bulgaria și România din 1908. Granița este între orașele Vidin (Bulgaria) și Silistra (Bulgaria), respectiv Calafat și Călărași (România). Fluviul Dunărea creează mari oportunități pentru dezvoltarea transportului pe apă. Este cea mai mare rută internațională fluvială prin care Bulgaria face legătura cu țările din Europa de Vest și de Est. Acest lucru creează condiții pentru relații comerciale pline de viață cu aceste țări, oportunități excelente pentru turism, precum și pentru alte activități economice. Coridorul important pentru dezvoltarea economică București-Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo este situat în regiunea studiată, care ar trebui utilizat. Există, de asemenea, perechi de orașe de pe ambele maluri ale Dunării: Vidin – Calafat, Beket – Oryahovo, Turnu Magurele – Nikopol, Călărași – Silistra, care pot contribui semnificativ prin cooperarea lor la atingerea obiectivelor de dezvoltare regională, urmând exemplul stabilit de cooperare între Giurgiu și Ruse. Beneficiile suplimentare pentru regiune pot fi, de asemenea, derivate din diversitatea sa culturală și teritorială. Regiunea transfrontalieră Bulgaria-România este accesibilă în principal prin râul Dunare navigabil, parte a celui de-al 7-lea coridor paneuropean de transport, care leagă portul Constanța de centrele industriale din Europa de Vest și portul Rotterdam prin Canalul Mării Negre. La rândul său, este traversat de două coridoare TEN-T care leagă Europa Centrală și de Nord de partea de sud-est a continentului și Orientul Mijlociu. Dunărea, pe de altă parte, este o graniță densă între cele două țări, Bulgaria și România, datorită infrastructurii subdezvoltate pentru trecerea râului, care împiedică cooperarea transfrontalieră și integrarea socio-economică a teritoriului.

Granița terestră are o lungime de 139,1 km, trecând prin Dobrudja, între Călărași – Silistra și Marea Neagră, desparte districtul Constanța (România) de districtele Silistra și Dobrich (Bulgaria) între Dunăre și Marea Neagră. Începe din orașul Silistra și se termină în satul românesc Vama Veke, situat pe coasta Mării Negre. Relieful plat al Dobrogei permite construirea de drumuri și căi ferate. Această frontieră este traversată de linia de cale ferată „Razdelna – Kardam – Medjidia – Ungeni” / cea mai scurtă șosea dintre Bulgaria și CSI / și autostrada „Istanbul – Burgas – Varna – Constanța”. O conductă electrică din Ucraina și o conductă de gaz din Rusia trec aici.

Granița maritimă are 22,2 km lungime, acoperă o fâșie de apă de coastă cu o lățime de 20 km. Dezvoltarea frontierei maritime este, de asemenea, asociată cu o serie de probleme. În primul rând, aceasta este starea ecologică severă a Mării Negre, cauzată de marile râuri Dunăre, Nipru, Nistru și altele. Apele uzate de coastă joacă, de asemenea, un rol semnificativ în poluare. Datorită capacității limitate de auto-curățare a mării, bogăția peștilor a scăzut foarte mult, iar modificările biocenozei sunt de proporții alarmante. În plus, conexiunile de transport din partea bulgară cu interiorul regiunii sunt insuficiente, ceea ce duce la utilizarea insuficientă a terenurilor de coastă.

1.1.2. Infrastructuri pentru trecerea frontierei dintre Bulgaria și România

Există trei tipuri de infrastructuri de trecere a frontierei: fluviale, terestre și aeriene (Tabelul 1).

Un obstacol serios în calea cooperării este absența punctelor de trecere a frontierei. De-a lungul acestor 470 km de Dunăre există două poduri terestre, dintre care unul este o cale ferată, iar majoritatea punctelor de trecere sunt cu feribotul.

Tabelul 1. Situri de infrastructură pentru trecerea frontierei dintre Bulgaria și România

În afară de cele patru aeroporturi internaționale din partea românească, Aeroportul Tuzla din județul Constanța este o perspectivă bună pentru dezvoltarea regională. Există potențial de dezvoltare în ambele aeroporturi care operează în partea bulgară a regiunii transfrontaliere – Gorna Oryahovitsa și Ruse.

Datele referitoare la traficul de pasageri și frecvența punctelor de trecere raportează niveluri moderate, mai puțin de 61% dintre cei care trec frontiera sunt de origine română sau bulgară. Excepție fac Podul Ruse-Giurgiu și Podul Vidin-Calafat peste Dunăre, care sunt cele mai utilizate puncte pentru trecerea frontierei prin traficul românesc, bulgar și internațional.

În perioada de preaderare, s-au făcut îmbunătățiri la facilitățile de trecere a frontierei cu sprijinul Fondului PHARE CBC (1999-2004). S-au efectuat reabilitarea infrastructurii feroviare și activitățile legate de siguranța infrastructurii podului Giurgiu-Ruse. Două proiecte oglindă au fost implementate pe ambele părți ale frontierei pentru a îmbunătăți conectivitatea prin legături de feribot și punctele de trecere a frontierei Nikopol (Bulgaria) – Turnu Magurele (România) și Silistra (Bulgaria) – Călărași (România).

Deși Dunărea are funcția de arteră majoră a sistemului de transport european, este mai puțin importantă decât se aștepta în economie și în transportul din regiunea transfrontalieră. În prezent, se utilizează doar 10-15% din capacitatea sa de transport. Important pentru dezvoltarea axei de transport fluvial „Rin / Maas – Maine – Dunăre” (axa prioritară TEN-T), care este ruta principală pentru transportul mărfurilor care leagă portul „Rotterdam” de la Marea Nordului la Marea Neagră (în special porturile Constanța și Bulgaria ), precum și porturile fluviale situate pe calea navigabilă interioară.

Principala problemă este capacitatea punctelor de control la frontieră dintre Bulgaria și România, în special la podul dunărean „Ruse-Giurgiu”, cel mai adesea pentru traficul de ieșire și de intrare din și către Republica Bulgaria, și nu rareori autoturisme. Potrivit unui dosar al Camerei de Comerț și Industrie Bulgar-Române (BRCI), este necesar să se ia măsuri pentru extinderea punctului de control la frontieră lângă Ruse și pentru a deschide un nou punct de control pe partea bulgară a podului. Există oportunități care trebuie analizate pentru deschiderea de noi linii de feribot, care ar putea prelua parțial traficul de pe podul Dunării lângă Ruse – Giurgiu. BCCI are informații cu privire la interesul existent și disponibilitatea investitorilor, dar este necesară coordonarea pentru a explora oportunitățile și a organiza punctele de control.

Podul Dunării Ruse-Giurgiu (pentru transportul feroviar și rutier) a fost construit în urmă cu aproape 60 de ani și asigură conexiunea cu țările din Europa de Vest, Centrală și de Est, Grecia, Turcia și Orientul Mijlociu. Traficul feroviar și rutier este extrem de intens.

Ca rezultat al operațiunii pe termen lung, infrastructura rutieră direct în zona punctului de control al frontierei podului Dunării este în stare extrem de proastă și necesită atât reparații, cât și reorganizare completă a traficului, estetizarea zonelor înconjurătoare, construcția de parcări, instalarea orizontală și verticală marcare și semnalizare. Podul în sine are mare nevoie de reparații majore la drum și modernizarea iluminatului.

Județul Giurgiu are un sistem de drumuri publice format din drumuri de stat (naționale) – 310 km, drumuri raionale – 538 km, drumuri municipale – 336 km, respectiv 34 de poduri de-a lungul traseelor ​​drumurilor raionale (2.210 m lungime) și 20 de poduri de-a lungul traseelor ​​drumurilor municipale (1.054,81 m).

Infrastructura rutieră a județului constă din:

• DN5 (E70, E85) (București – Vama Giurgiu – Bulgaria);
• DN6 (București – Alexandria – Craiova – Timișoara);
• E81 (A1: Bucuresti – Pitesti);
• DN5B (Giurgiu – Ghimpați);
• DN61 (Gajesti – Ghimpați);
• DN5C (Giurgiu – Zimnicea);
• DN41 (Giurgiu – Plopșoru – Oltenița);
• DN5A / DN5 (Adunații-Copăceni – Grădiștea – Mironești – Hotarele);
• DN41 (Greaca).

Apropierea de București oferă acces rapid la aeroporturile Otopen și Benyasa. Lungimea liniilor de cale ferată care traversează cartierul este de 47 km, iar partea electrificată a liniei de cale ferată are o lungime de 24 km, asigurând legătura dintre Teleorman (Videle) și București și Ruse.

Cele mai importante drumuri publice care traversează județul Giurgiu și leagă cele mai importante puncte ale drumurilor de stat și europene sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7. Drumuri importante de transport public care trec prin județul Giurgiu

Conform studiilor existente, rețeaua rutieră și podurile din județul Giurgiu necesită modernizare, reparații și reabilitare după cum urmează:

• Drumuri raionale: modernizare – 136,62 km, reparații și reabilitări – 133,863 km;
• Drumuri municipale: modernizare – 130.761 km, reparații și reabilitare – 55.686 km;
• Dintr-un total de 846.315 km de drumuri raionale și municipale, 267.381 km au nevoie de modernizare, iar 189.549 km au nevoie de reparații și reabilitare.
• Din cele 34 de poduri din județ, 11 au nevoie de reparații majore;
• Starea tehnică a DN5A nu este adecvată pentru preluarea fluxurilor de transport;
• Podul feroviar peste râul Argeș a fost grav avariat de distrugerea instalațiilor de siguranță într-un accident din 2008.

În județul Giurgiu la 31.12.2017, 79,39% din rețeaua de drumuri publice a fost modernizată – 940 km, iar rețeaua de drumuri județene și municipale a fost modernizată la 73,11% din lungimea totală (639 km). Drumurile raionale și municipale au suprafețe ușoare la 73 km (conform celor mai recente informații oficiale din 2015), 86 km de pietriș. iar la sol sunt 30 km. (informații de la INS, România la 31.12.2017)

În județul Giurgiu, serviciile de transport public sunt furnizate numai în municipiul Giurgiu, iar pentru celelalte 6 județe din regiunea Muntenia de Sud, transportul public este reprezentat de 18 sisteme urbane (UAT).